Dezvoltare profesionala

Considerati candva "oameni de stiinta universali", bibliotecarii secolelor trecute, de pilda, au fost enciclopedisti cu vocatie, autori ai unor mari instrumente de referinta, departe de modelele si practica actiunii directe de intermediere (Bibliotecarul D.H.Morhof/1639-1691/ a scris prima enciclopedie de stiinta "Polihistor"). Profesia legata de biblioteca era temelia profunzimii cunoasterii, a rigorii, a capacitatii de cuprindere si a reprezentarii luminate a cosmosului cunoasteriii. O solidaritate mutuala, de confrerie misionara, unea intre ele centrele biblioteconomice ale lumii medievale. Modernii au deschis profesiile de intermediere spre toate confruntarile, inevitabile, din spectrul comunicarii, traind experienta extraordinara a implicarii in procesele de cunoastere ale contemporaneitatii, dar si ezitarile, confuziile si descumpanirile permanente in a stapani fluxurile mari si detaliile miscarii informatiei din lumea de azi. Mai mult ca niciodata, cercetarea, adica abordarea stiintifica, analitica, focalizata, determinata obiectiv si organizata inspirat, prin antremnarea celor mai inzestrate forte profesionale, poate reconfigura intreaga profesie si poate relansa intermedierea productiva de pe traseele informatiei, atat de amenintata acum de pierderea sensurilor si de iesirea din scara umana.[...] cercetarea modelului specialistului in intermediere se intemeiaza pe intemeiaza pe elemente dintre cele mai diferite. Krishan Kumar scria ca acesta "ar trebui sa aiba o personalitate geniala, toleranta si o buna memorie". Specialistilor in intermediere li se rezerva, de regula, roluri de instructori tehnici pentru utilizarea instrumentarului informatiei. Desigur, dezvoltarea competentelor de intermediere este legata si de tehnici, dar procesul este mult mai profund, asumarea rolului de agent activ al dezvoltarii si diseminarii cunoasterii presupune eforturi si exigente superioare. "Intr-un anume sens, managementul cunoasterii este exact celalalt nume al biblioteconomiei". Nu atat cantitatea de cunoasteri si de abilitati este hotaratoare, cat sensurile actiunii, tipul de implicare, urmarirea scopurilor, relatia cu epoca. Omul care intermediaza realitatea unor conexiuni atat de importante pentru indivizi si grupuri trebuie sa fie pozitiv, creator, puternic motivat.

(Ion Stoica. Criza in structurile infodocumentare. Sensuri si semnificatii Contemporane, Constanta, Ex Ponto, 2001, p.151 si 153)